Roma

Dincolo de atractiile turistice si frumusetea legendara, Roma ascunde urmele a sute de secole de istorie pe care o putem descoperi si retrai daca stim unde sa ne uitam si cum sa privim cu alti ochi biserici, monumente, palate. Vom descoperi, astfel, povesti foarte putin cunoscute dar extrem de palpitante pe urma carora merita sa mergem cand ajungem in Cetatea eterna.
Ultimul templu pagan
Santuario Siriaco del Gianicolo este ultimul templu pagan construit la Roma. A fost abandonat odata cu decretul din 392 prin care se aboleau definitiv toate credintele pagane din intreg imperiul. Insa, a fost inchis si pastrat atat de bine, incat cele mai multe parti ale sale au ramas intacte pana la descoperirea lui prin sapaturile arheologice de la inceputul anilor 1900, pastrand si astazi semnele sigiliilor puse de catre credinciosii sai. Numoasele statui ale divinitatilor au fost ascunse bine la saizeci de centimetri sub pamant. In sanctuarul capelei arheologii au gasit o ascunzatoare de treizaci de centimetri patrati, ascunzatoare flancata de ziduri false de chit. Inauntru s-a gasit jumatate dintr-un craniu omenesc, caruia ii lipseau mandibula inferioara si dintii. Ramane inca un mister cui a apartinut si de ce era ascuns aici. A mai fost gasita o ascunzatoare, de data aceasta in mijlocul unui altar triunghiular, in partea de est a edificiului. Continea o statuie din bronz a zeului Beth, infasurat de trupul unui sarpe. Inainte de a sigila ascunzatoarea, credinciosii au pus alaturi de zeu ofrande: cinci oua, aranjate cate una pe fiecare spirala a sarpelui care il inconjura pe zeu. Aceasta se poate sa fie ultima ofranda facuta vreodata de catre un pagan.
Vaduva inchisa in palatul cardinalului
Pe latura dinspre strada Plebiscito a Palatului Altieri se remarca o fereastra mica. Este ceea ce a mai ramas dintr-o casuta care a fost incorporata in maiestosul edificiu comandat de catre cardinalul Giovan Battista. Cand, in 1670, cardinalul s-a hotarat sa construiasca palatul, a cumparat toate imobilele existente pe acel loc si a comandat sa fie demolate. Singura persoana care s-a opus a fost o vaduva singura si batrana, care a refuzat orice oferta, nedorind sa-si vanda casuta. Pentru ca nu au reusit sa o dea pe batrana afara, arhitectii nu au avut alta solutie decat sa lase casuta femeii in locul in care era si s-o incorporeze in palat, cu o usa de acces independenta (usa de acces nu mai exista).
Fantana unei regine cu personalitate
Cristina, singura mostenitoare directa a tronului Austriei, s-a trezit, in 1632, pe cand avea doar sase ani, regina. In 1654 a renuntat la tron, abdicand in favoarea verisorului sau Carlo Gustavo. Dupa aceea, fiind o buna catolica, s-a retras la Roma, unde a fost intampinata cu mari onoruri de catre papa. Ea s-a stabilit intr-un frumos palat, care astazi este sediul Gradinii botanice.
Fantana din fata vilei familiei de Medici este unul dintre semnele trecerii sale pe acolo si a personalitatii ei. Nervoasa ca nobilul cu care trebuia sa se intalneasca intarzia, regina a tras cu tunul spre Villa Borghese pentru a-l mustra pe domn pentru lipsa lui de maniere. Domnul a inteles mesajul, si-a cerut scuze si, ca omagiu adus artagoasei doamne, a construit o fantana in locul in care cazuse ghiuleaua.
Mesaje vulgare in biserici
In Biserica San Clemente se gasesc o serie de fresce care pot fi considerate stramosii benzilor desenate de azi. Dateaza din secolul al XIl ea si poarta inscriptii in latina vulgara. Printre mesajele care inca se mai pot citi se gaseste si inscriptia “Fili de le pute, trahite!”. Acest mesaj obscen are o semnificatie istorica importanta pentru ca este unul dintre primele doumentele pastrate, scrise in limba poporului.
Locul unde ingenunchiau imparatii
Un alt obiect extrem de interesant, insa, mai putin cunoscut este gazduit intr-una dintre cele mai faimoase biserici ale lumii. Putini il observa, insa, cum abia ai trecut pragul stranei centrale din Biserica San Pietro, in podea se afla un mare cerc rosu din porfir. Este vorba despre “rota porphyretica” sau roata incoronarii, care provine din antica biserica constantina si este locul exact pe care au ingenunchiat multi imparati ai lumii in momentul cel mai important al vietii lor, incoronarea.
Orasul iluziilor optice
Artistii secolului al XVI-lea erau maestri in crearea de false proportii spatiale, iar Roma ofera o colectie unica cu aceste iluzii optice. Cel mai des, artistii vroiau sa pacaleasca ochiul pentru ca o lucrare sa para mult mai impunatoare decat era, o piata sa fie mai maiestoasa, o galerie mai mare, o statuie mai impunatoare.

Un astfel de exemplu este Galeria del Borromini (Palazzo Spada) care pare lunga de 20 de metri dar, in realitate, masoara doar noua metri. La fel sta treaba si cu statuia lui Marte. Aceasta pare ca ar fi in marime naturala dar, de fapt, are doar 60 de cm. Care este trucul? Secretul sta in asezarea descrescatoare a coloanelor, a desenelor de pe tavan si podea, totul este proiectat astfel incat sa creeze acest efect scenografic. Aceste iluzii optice pot sa iti dea impresia ca exista lucruri care nu sunt acolo, de fapt.
Acest lucru se poate vedea clar in Biserica S. Ignazio, unde este posibil sa admiri o cupola care, de fapt, nu exista. Iluzia este rezultatul tehnicii persepctivei spatiale a parintelui Andrea Pozzo, care a pictat “cupola” pe o panza gigantica in 1685. Insa tot Piazza San Pietro rezerva cele mai spectaculoase surpize in acest sens.
Daca mergi pe via Piccolomini in directia Vaticanului si te uiti in continuu spre San Pietro, cupola ti se va parea tot mai mica pe masura ce te apropii. Mai mult, intre obelisc si oricare dintre cele doua fantani din centrul pietei se gaseste o dala de piatra rotunda. Daca din acest punct te uiti spre colonada, vei avea iluzia optica ca este compus dintr-un singur rand de coloane.
In fine, la Ariccioa, la sud-est de Roma, drumul care face legatura dintre Albano si Nemi pare ca sfideaza legile gravitatiei. Aici se gaseste una dintre cele mai faimoase “rampe in panta” din Italia. Este vorba despre un fenomen curios datorat unei iluzii optice care te face sa ti se para ca drumul este in panta cand de fapt este in rampa. Astfel ca mingile sau sticlele care sunt lasate pe acest drum par sa se rostogoleasca in sus.
Panteonul
Unul dintre edificiile cele mai misterioase de la Roma este Panteonul care, dupa cum spun legendele, este construit in asa fel incat, atunci cand ploua apa, nu intra prin deschizatura din tavan.
Conform istoriei, legenda contine farame de adevar. Panteonul din Roma, construit in 27 i.Hr. de catre Agrippa si reedificat de catre Adrian (110-125), a fost initial loc de rugaciune pagan devenind apoi biserica crestina si mausoleu pentru oameni ilustri (unele dintre personalitatile ingropate aici sunt Vittorio Emanuele II si Umberti I).
Cupola, construita din ciment amestecat cu tuf vulcanic si piatra ponce, se ingusteaza treptat pana spre centru, unde se gaseste singura fereastra din biserica, numita oculus, avand un diametru de 9 metri. Panteonul este protejat de o cupola inchisa atat din motive tehnice (cupola s-ar fi prabusit din cauza greutatii), cat si simbolice (pentru a comunica direct cu divinitatea).
Cand ploua, deschizatura creaza un curent de aer ascendent care duce la imprastierea picaturilor de apa. Astfel ca, chiar si atunci cand afara ploua cu galeata, senzatia este ca inauntru ploua mai putin. Senzatie realizata de faptul ca canalele de scurgere a apei sunt orientate central si nu lateral, impiedicand formarea baltoacelor. Alti observatori, mai sceptici, spun ca pur si simplu legenda este fructul unui efect optic: pentru ca omul nu este inconjurat de ploaie si conul de apa este limitat, ploaia apare mai putin intensa decat este cu adevarat.