Nuraghi

In general sunt constructii conice in forma de turn medieval construite din blocuri masive de piatra si dispuse in mod normal in zone cu o larga vedere panoramica. Cladirile respective nu dispun de fundatie sunt insa stabile, stabilitatea lor fiind data de dispunerea blocurilor de piatra, care uneori cantaresc cateva tone. Unele din aceste Nuraghi au o inaltime de aproape 20 de metrii si se gasesc in numar mare fiind cunoscute in prezent 8000 de Nuraghi in Sardinia. Se estimeaza ca numarul lor a fost de 30000 de astfel de constructii.
O alta categorie de asfel de constructii sunt cele de tip Nuraghi care au in plus un coridor sau un sistem de coridoare. Unii arheologi pledeaza pentru incadrarea acestora in categoria constructiilor de tip tholos.
Costructiile de tip Nuraghi au aparut in Sardinia intr-o perioada nedeterminata cu exactitate dar nu mai timpuriu de mileniul VI i.Hr. Unele elemente au fost datate aproximativ 3500 i.Hr., dar se presupune ca majoritatea acestor constructii au fost ridicate la mijlocul epocii bronzului si la sfarsitul acestei perioade. Multe din constructii prezinta o lunga continuitate fiind probabil folosite de populatiile locale pana la ocuparea Sardiniei de Imperiul Roman in secolul II i.Hr.
Incertitudinea datarii monumentelor de tip nuraghi este tipica arheologiei din acesta regiune. Conform arheologului italian Massimo Pallottino, cercetator ce se ocupa cu studiul preistoriei italiene, civilizatia nuragica a creat cea mai avansata si cea mai monumentala cultura arheologica din tot bazinul vestic din Marea Mediterana. Din numarul mare de constructii doar o foarte mica parte a acestora au fost cercetate stiintific. Foarte multe artefacte apartinand acestei culturi au fost de-a lungul timpului comercializate pe piata neagra de antichitati.

Interpretarea acestor constructii este inca controversata. Utilizarea termenului nuraghi este pusa in legatura cu temple religioase, intarituri militare sau fortificatii, locuinte ale aristocratiei locale sau un loc de intalnire ale mai multor localitati rurale sau triburi. Unii cercetatori sunt de parere ca reprezinta o combinatie dintre toate aceste posibilitati, cert este ca ocupa zone strategice de unde regiuni sau trecatori pot fi usor controlate.
Cert este ca aceste constructii monumentale au o puternica incarcatura simbolica. Teorii recente pledeaza pentru interpretarea lor ca centre de putere locala, un fel de asezamant central pentru mai multe asezari, iar societatea nuragica fiind astfel caracterizata printr-o federalizare a teritoriului ocupat.
Purtatorii culturii nuragice au dezvoltat si artele, celebre fiind mici statuete de bronz denumite “bronzetto”, tipice fiind reprezentarile unui aristocrat local, scene de vanatoare, foarte rar femei.Alte monumente ale civilizatiei nuragice sunt asa numitele morminte megalitice, temple de tip megaron, diverse sanctuare.
Cel mai celebru complex este Su Nuraxi din Barumini, are un turn central construit cu trei etaje, constructia fiind datata aproximativ 1500 i.Hr. Recent acest complex arhitectonic a intrat in lista monumentelor protejate de UNESCO.
Astfel de constructii se regasesc in numar mare pe tot teritoriul Sardiniei, cele mai celebre exemple fiind constructiile de la Serra Orrios, Alghero, Nuradeo, Torralba, Macomer, Abbasanta, Orroli, Villanovaforru, Sarroch, Olbia.
Pentru publicul larg arhitectura de tip Nuraghi este un simbol cultural al Sardiniei, fiind o mare atractie turistica.
Plecand de la aceste misterioase constructii jurnalistul italian Sergio Frau este convins ca legendarul taram Atlantida s-ar fi aflat de fapt in insula Sardinia.