În comuna General Berthelot din Ţara Haţegului nu se ajunge uşor. Drumul de la Bucureşti până la Deva durează peste opt ore cu trenul, iar din gară trebuie să găseşti o ocazie ca să ajungi până la destinaţie. Cu toate acestea, mulţi cercetătorii români şi străini se retrag în această zonă pentru o săptămână sau două ca să scrie în linişte lucrări şi analize sau să realizeze studii privind biodiversitatea la noul centru al Academiei Române din comuna General Berthelot. În urmă cu an, în locul centrului modern de astăzi erau doar ruinele unui conac cu o importantă semnificaţie istorică pentru România, dar ignorat complet de către autorităţi. Castelul Generalului Berthelot, aşa cum îl cunosc localnicii, a fost dintotdeauna mândria comunei care în prezent poartă acelaşi nume. Această denumire i-a fost dată în cinstea generalului francez Henri Mathias Berthelot, şeful Misiunii militare franceze în ţara noastră în timpul Primului Război Mondial. Generalul Berthelot a fost declarat cetăţean de onoare al României pentru merite deosebite în timpul războiului şi împroprietărit cu ferma de stat din Fărcădinul de Jos, fosta denumire a comunei din Ţara Haţegului. Generalul francez a primit conacul din Fărcădinul de Jos care a aparţinut familiei nobiliare Nopcea. Un castel cu istorie lungă Străjuită la intrare pe două rânduri de trepte care au la capete câte un leu, clădirea este construită în forma unui templu antic, sprijinită pe şase coloane masive ce-i conferă o eleganţă aparte. Interiorul era decorat cu numeroase piese antice, a căror frumuseţe a fost admirată de însuşi împăratul Franz Iosif I care s-a oprit şi la castelul baronului Nopcea în timpul ultimei vizite efectuate în Transilvania în 1852. Aşa descria istoricul şi epigrafistul Theodor Mommsen castelul baronului Nopcea la mijlocul secolul XIX-lea. După moartea lui Ferenc Nopcea, ultimul descendent al familiei nobiliare, castelul de la Fărcădinul de Jos, renumit pentru frumuseţea lui arhitectonică şi bogăţia pieselor antice strânse cu pasiune şi migală de familia Nopcea, nu mai oferea decât o palidă imagine a ceea ce fusese. Rămas în paragină, domeniul Nopcea a fost supus expropierii prin legea agrară din 1921 şi a trecut în proprietatea statului român. „După anul 1919, pentru castelul de la Fărcădin începe o altă perioadă istorică, perioada generalului Berthelot. Statul român, pentru meritele deosebite în organizarea modernă a armatei române, îi donează castelul şi domeniul de la Fărcădin-Haţeg generalului francez Henri Mathias Berthelot, căruia i s-a acordat şi cetăţenia română", povesteşte Ion Otiman, secretarul general al Academiei Române. Generalul Henri Mathias Berthelot a folosit doar o scurtă perioadă moşia de la Fărcădin (1922-1926), iar la întoarcerea sa în patria natală, Franţa, a donat totul Academiei Române, al cărui membru de onoare devenise între timp. În perioada regimului comunist, proprietăţile Academiei au trecut însă în folosinţa statului, iar castelul a avut, succesiv, mai mulţi chiriaşi, care de care mai iresponsabili: moşia a fost transformată în unitate agricolă, spital de psihiatrie, IAS. „În anul redobândirii de către Academia Română (2004) starea castelului, a anexelor şi terenul de şapte hectare din jurul său arătau mai mult decât jalnic, arătând adevărata faţă a „grijii" conducătorilor perioadei comuniste faţă de zestrea istorică şi de arhitectură a neamului", spune Ion Otiman, secretarul general al Academiei Române. Primăriţa din comuna General Berthelot, Mariana Huzoni, povesteşte că ani de zile a făcut demersuri către conducerea Academiei Române pentru a afla ce se va întâmpla cu ruinele castelului Berthelot: „Ori să se dăstrâme definitiv ori să se restaureze ca să îi dăm o utilitate acestui castel, fiind şi o emblemă a Academiei". La rândul lor, reprezentanţii Academiei Române au încercat de mai multe ori să obţină ajutor din partea statului pentru reabilitarea castelului Berthelot, dar au primit de fiecare dată acelaşi răspuns: ţara este în recesiune, nu sunt bani ! „Am încercat diverse variante de reabilitare a castelului Berthelot întrucât pentru Academia Română zona Haţeg-Retezat a reprezentat dintotdeauna o importantă bază de cercetare ştiinţifică. În munţii Retezat s-a realizat primul parc naţional din Romania pe care Academia Română l-a supravegheat din punct de vedere ştiinţific. În plus, Academia are în proprietate 2700 de hectare de pădure în această zonă şi patru cabane: Zlata, Gemenele, Pietrele şi încă una la Rotunda. Fostul director al Academiei, Eugen Simion, a încercat să realizeze un parteneriat cu Ministerul Apărării pentru a transforma castelul într-un muzeu al armelor româno-francez, dar nu a reuşit. De fiecare dată, apărea aceeaşi problemă: nu există surse de finanţare!", povesteşte secretarul Academiei.