Nad Madol

Putin cunoscut si ridicat intr-un loc extrem de izolat, greu accesibil chiar si cu mijloacele de transport moderne, Nad Madol este un oras pierdut care zace in ruine in largul insulei Pohnpei din Statele Federale ale Microneziei. Orasul a fost capitala dinastiei Saudeleur pana in jurul anului 1500 AD.
Saudeleur a fost prima forma de conducere organizata a regatului Pohnpei, aceasta dinastie conducand intre anii 500 si 1500 o populatie estimata la 25,000 de persoane. Conform legendelor locale, doi frati, Olisihpa si Olosohpa au ajuns in Pohnpei in cautarea unui loc unde sa construiasca un altar inchinat zeului agriculturii, Nahnisohn Sahpw. Acestia au construit un altar la Nan Madol, acolo unde avea sa fie construit viitorul oras. De altfel, zona pare a fi fost locuita inca din primii ani ai erei noastre. Acesta este format dintr-un peste 90 de insule artificial situate pe un recif si despartite de canale, ceea ce i-a adus denumitea de “Venetia Pacificului”. Constructia insulelor a inceput candva in secolele VIII – IX dar structura megalitica a acestuia nu a inceput, cel mai probabil, inainte de secolele XII –XIII. Este incert de cine se aparau constructorii acestor ruine, si de ce a fost nevoie de efortul de a transporta un numar imens de coloane de bazalt, unele avand pana la 5 metri, sau pietre pentru fundatie de zeci de tone.
Scopul primordial se speculeaza a fi fost acela de a izola clasa conducatoare de populatia de rand. Deasemenea clerul isi gasea resedinta in Madol Powe, sectorul mortuar este format din 58 insule, dintre care cele mai multe erau ocupate de locuintele preotilor. Mormintele erau adapostite de ziduri impunatoare precum cele care inconjurau mormintele regale de pe insula Nandauwas, ziduri care atingeau inaltimi de 7,6 metri.
O teorie pretinde ca exista un tunel subteran care facea legatura intre central orasului si ocean insa acesta nu a fost inca descoperit. Estimarile nu indica o populatie a orasului mai mare de 1,000 de persoane. Unele dintre insule aveau specializari distincte. De exemplu, Usennamw era destinat prepararii hranei, pe Dapahu erau construite canoele, iar pe Peinering era obtinut uleiul de cocos.
Se cunosc foarte putine lucruri certe despre aceasta constructie. Traditional se considera ca intemeietorii dinastiei Saudeleur au fost aceiasi care au construit si complexul Lelu din statul micronezian Kosrae, insa atestarile moderne demonstreaza ca Nan Madol este mai batran. O legenda locala pretinde ca orasul a fost construit din blocuri de bazalt aduse pe calea aerului, folosindu-se magia neagra.
Lipsa surselor de apa si hrana de pe insule a facut ca orasenii sa fie dependenti de locuitorii Pohnpeiului. Pentru Saudeleur nu a fost o problema, din moment ce erau conducatori supremi. Odata cu rasturnarea acestora de catre Nahnmwarki, acestia din urma le-au luat locul in Nan Madol insa au fost nevoiti sa isi procure singuri hrana si apa, ceea ce i-a facut sa abandoneze intr-un final orasul. In secolul XIX, atunci cand europenii au ajuns aici, orasul era de mult cotropit de mangrove.
In prezent Nan Madol formeaza un complex arheologic ce acopera 18 Km patrati din care orasul reprezinta un patrulater cu laturile de 1,5 Km * 0.5 Km. Originea exacta a blocurilor din care a fost construit orasul nu a fost clar determinata. Nu a putut fi demonstrata modalitatea in care au fost acestea transportate aici, una dintre teorii indicand folosirea unor plute.
Unii critici sustin ca Nan Madol a stat la baza orasului R’Lyeh imaginat de catre Lovecraft in cadrul mitologiei Cthulhu, nascuta in paginile cartilor sale. Deasemenea incredibilul oras este legat de existenta continentelor pierdute Mu si Lemuria.